As vrea sa ma inalt, cand tot ce e stihie,
Spre mine se indreapta... amenintator
Pe aripa Duhului, simtind a ei furie,
Incerc sa fug, sa nu m-ajunga a ei urgie...
In confruntare, sa nu cad asa ... usor.

De multe ori cu barca vietii-s in deriva
Ca ma lovit furtuna, m-a naucit pe cale.
Ranita adanc, c-o pierdere masiva...
Eu chiar daca plutesc mult in deriva,
Stiu sigur: Dumnezeu-e a mea salvare!

Chiar si atunci cand barca vietii mele,
Pe oceanul lumii si-a pierdut orientarea
Daca e sparta,ia apa si are pierderi grele,
Imprejurarile prin care trec, toate sunt rele
Eu am un Rege Sfant! si El este salvarea.

Plutesc, plutesc mereu, sunt hotarata,
Furtuna , n-o sa ma intoarca-n drum
Puterea si nadejdea-mi este izvorata...
Din Cel ce e la carma, fiinta daruita,
Ce are doar un timp, adica astazi si acum.

Cand valurile se ridica cu furie,
Se clatina corabia cumplit in mers...
Dar chiar de s-ar zdrobi a ei tarie
Corabia de s-ar desface, rupandu-se in stihie
Ma-ncred in Dumnezeul stapan in univers!

Cand seninul revine si cuprinde zarea,
Corabia zdrelita pluteste in deriva
Dar Dumnezeul vesnic care struneste marea
Directia-mi arata si-mi da orientarea
Sa nu raman nauca plutind doar in deriva!

amin 20 aprilie 2006